La păstrăv cu muscă - lamuscarit.ro

Printre versanții domoli, acoperiti de păduri de fag și conifere din nordul Munților Baraolt, izvorăsc o serie de firișoare de apă. Ele își unesc apele formând două cursuri mai importante: Aita și Tecșe. Albiile șerpuite ale celor două pârâiașe străbat în prima fază două sate pitorești: Aita Seacă și Valea Zălanului. După ce lasă grabite în spate orice urmă de civilizație, în vale, un pic mai jos ele se trezesc față în față. Nu vom ști niciodată ce s-a întâmplat de fapt în poienița pitorească unde s-au întâlnit, cum l-a vrăjit frumoasa copilă Aita pe vlăjganul Tecșe. Poate ochii ei albaștri și limpezi, vocea cristalină sau undele-i jucăușe l-au înnebunit pe flăcăul cam retras și morocănos din fire. Cert este că băiatul, deși mai mare la debit, și mai bogat în pește a fost de acord pe loc să-i poarte numele, numai să o poată însoți hăt până departe, în brațele primitioare ale Oltului-mamă.

Platoul străbătut de cei doi îndrăgostiți, acum sub un singur nume – Aita, nu este unul dintre cel mai înalt al Carpaților de Curbură, situindu-se la o înălțime de doar 700-800m. Cu toate acestea, este o zonă sălbatică autentică, unde prezența omului este deocamdată foarte discretă. În drumul ei către vest, Aita mai colectează câțiva afluenți, dintre care mai importanți sunt: pârâul Cocoșului și Ulocul. Aproape de vărsare, râul devenit deja măricel traversează încă două localități: Aita Mare și Medie. În cele două așezări surori, pe vremuri, forța lui a pus în mișcare și roțile sau turbinele vestitelor mori de apă ale riveranilor.

Biocenoza pârâului este mai bogată, mai variată decât a unei ape de munte obișnuite. Cursul lui lung de aproximativ 31 kilometri este înțesat de numeroase bulboane, repegușuri, praguri, cascade și toplițe care reprezintă un habitat ideal pentru numeroase specii de pești, plante și mici animale acvatice. Se știe, cu cât o biocenoză este mai complexă, cu atât este mai stabilă și cu posibilități multiple de autoreglare. În afară de cele două specii dominante de interes major pentru pescuitul sportiv, păstrăvul și cleanul, își găsesc refugiu aici și alte specii mai mult sau mai puțin periclitate, sensibile la calitatea apei cum ar fi: mreana vânătă (Barbus peloponensis petényi), mihalțul (Lota lota), beldița (Alburnoides bipunctatus) zglăvoaca (Cottus gobio), boișteanul (Phoxinus phoxinus) sau grindelul (Noemacheilus barbatulus).

Bineânțeles atracția principală o reprezintă populația riguroasă de păstrăvi fario, care sălășluiește în apele ei curate din timpuri străvechi. Nu putem neglija nici torpilele de cleni care patrulează alene printre structurile vadurilor mai adânci. Prin grija noului administrator nu lipsesc populările regulate nu numai cu puiet dar și cu exemplare mari de pistruiați, gata să pună la încercare echipamentul și iscusința pasionaților pescuitului la muscă (fly fishing). La început de secol XXI, poate e inutil să mai menționăm că peștii capturați, după ce au dăruit atâtea clipe de bucurii pescarului, se vor întoarce nevătămați în mediul lor. Acolo vor crește și se vor înmulți în voie împodobind veșmântul frumoasei Aita!